Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada. Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Psalmul 51:7,10
Când Isus Hristos și-a vărsat sângele pentru noi, El Și-a dat viața pentru noi, și prin sângele Lui suntem curățiți de orice păcat. Astfel, prin moartea Domnului Hristos, dacă suntem răstigniți împreună cu El, primim viața Lui ca înlocuitor pentru viața noastră păcătoasă, pe care El o ia asupra Sa. Păcatele noastre sunt iertate prin credința în sângele Lui, nu ca un act arbitrar, ci pentru că prin credință schimbăm viața noastră cu a Lui și viața pe care o primim în schimb nu are păcat. Viața noastră păcătoasă este cuprinsă de viața Lui nemărginită, pentru că El are viața atât de abundentă încât poate muri din cauza fărădelegilor noastre și tot să trăiască din nou ca să ne dea viață.
Hristos nu a trecut prin chinurile morții degeaba, nici nu ne-a dat viața Sa cu scopul de a o lua înapoi. Când El ne dă viața Lui, El plănuiește ca noi să o păstrăm pentru totdeauna. Cum o primim? Prin credință. Cum o păstrăm? Prin aceeași credință. ”Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El” (Col. 2:6).
Viața Lui nu se poate sfârși niciodată, dar noi o putem pierde prin necredință. Să ne amintim că nu avem această viață în noi înșine, ci ”această viață este în Fiul Său”. Noi păstrăm viața veșnică păstrându-L pe Hristos. Uneori oamenii spun că ei pot crede că Dumnezeu le iartă păcatele, dar le este greu să creadă că El îi poate feri de a păcătui. Ei bine, dacă este vreo diferență între cele două, a doua este mai ușoară decât prima; căci iertarea păcatelor cere moartea lui Hristos, în timp ce ferirea de a păcătui cere numai viețuirea Lui continuă.
Gândiți-vă cum era viața lui Hristos. Așa cum este scris în Noul Testament, putem ști cum ar trebui să fie și viața noastră. Dacă Îi permitem să locuiască în noi, El va trăi la fel cum a trăit atunci. Dacă există ceva în viața noastră care nu era în a Lui atunci, putem fi siguri că El nu Își trăiește viața Lui în noi acum.
Waggoner, E. J., Waggoner on Romans, p. 96. 97
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
